Unul dintre voi
M-am născut pe 30 octombrie 1984, în Focșani, într-o familie simplă, de oameni muncitori. Nu am fost crescuți în puf, am îndurat ca toți românii lipsurile, dar părinții noștri ne-au oferit lucruri mult mai importante: un cămin iubitor, educație și credința că putem reuși. Pe acești stâlpi am reușit să clădesc o familie, o carieră, o viață de om bun.
Copilăria mi-am petrecut-o prin fața blocului, cu cheia de gât, ca mulți dintre voi. Eu încă fac parte din generația pentru care bătătorul de covoare era centrul social al unei zile de vacanță, știu exact rata de conversie pentru o dublură la guma Turbo și pot să vă povestesc despre diferitele arome ale dozatoarelor TEC. Din păcate, nu prea mai am cu cine să schimb aceste amintiri din copilărie. Mulți dintre prietenii mei din copilărie au ales sa ia drumul străinătății, lăsându-și astfel în urma familia, prietenii, în încercarea de a avea unui trai mai bun.
Școala, facultatea, viața
Încă de pe băncile școlii mi-a plăcut sa învăț. Am primit tot felul de porecle, dar am ajuns și olimpic național la fizică, materia mea preferata. Am descoperit astfel si Internetul, jocurile pe calculator, iar de aici până în a ajunge student al Facultății de Automatica și Calculatoare din cadrul Universității Politehnica din București, a fost doar un pas. Un pas însă care s-a dovedit că nu e tocmai ușor de făcut. Momentul părăsirii orașului natal nu a fost unul ușor, dar, asemenea multora din voi, părinții au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a-mi oferi tot sprijinul, inclusiv prin sfaturi, pachete de mâncare si un gând bun. Am ridicat și eu pachete de mâncare de la tren, din Gara de Nord, am învățat ce înseamnă să te gospodărești singur în cămin, am descoperit că e totuși o artă să reușești cartofi prăjiți buni la reșou, și m-am bucurat de viața de student, ca toți tinerii care ajung în București cu sete și ambiție: ambiția de a demonstra ce pot și setea de a încerca tot ce le poate oferi viața unei Capitale.
Prima dată când am înțeles misiunea mea în viață
În facultate am redescoperit voluntariatul. Am început de la Liga Studenților din Facultatea de Automatică și Calculatoare și am ajuns liderul Uniunii Naționale a tuturor Studenților din Romania. Am pus bazele mai multor proiecte și m-am străduit întotdeauna să-mi depășesc limitele. Sunt un om ambițios, îmi place să învăț să fac lucruri noi și-mi place să le fac bine. Nu înțeleg de ce unii oameni renunță fără luptă, fără să încerce măcar. Nu cred că este nicio rușine să încerci, nu cred că este nicio rușine să dai tot ce poți din tine. Eu am renunțat niciodată. Mama m-a învățat să fiu responsabil și să nu renunț niciodată la ideile mele! Am făcut cea mai mare campanie de donare de sânge din România, primul festival cu tiroliana si bungee jumping pentru studenți, am petrecut 2 săptămâni alături de sinistrații din Săucești (Bacău), fiindu-le alături într-un moment de grea încercare. Am dezvoltat programe de training, schimburi universitare, a fost o perioadă în care am învățat enorm și am descoperit că sunt eu atunci când îi pot ajuta pe cei de lângă mine!
De ce politică?
In 2008 am ales să îmi continui munca pentru comunitate intrând și în politică. Știam că doar implicându-mă pot face o diferență. Că doar așa pot iniția proiecte care să crească bunăstarea pentru mii sau zeci de mii de oameni. Am pornit de jos, am lipit mii de afișe și am împărțit zeci de mii de flyere. Mie nu-mi este rușine să recunosc că am lipit afișe, pentru că, în primul rând, este o muncă cinstită. Apoi, pentru că este o ușă de intrare. În America, poveștile marilor manageri de corporații care au început să împartă scrisori sunt inspiraționale pentru milioane de oameni. Noi ne ferim să recunoaștem că nu te angajezi direct Director General și nici nu începi în politică direct Președinte de țară. În foarte scurt timp am coordonat echipe, am învățat și niciodată nu m-am ferit de muncă. În 2012 am avut șansa de a candida la Consiliul Local Sector 6 București și am devenit viceprimar. Am vorbit cu mii de oameni, le-am ascultat problemele și am încercat să rezolv tot ce ținea de atribuțiile și resursele mele. Uneori am reușit, alteori nu, dar întotdeauna primul meu instinct a fost să ascult și să ajut.
In 2016 am mers în Parlamentul României și, pentru un an, am fost Ministru pentru Consultare Publică și Dialog Social. Am continuat să fac ceea ce știam să fac cel mai bine și ceea ce este cel mai important: să creeze echipe, să ascult, să reunesc talente și resurse diferite pentru obiective comune. Mi-am folosit experiența pentru a dezvolta proiecte în interesul comunității și pentru a face guvernarea mai transparentă și mai receptivă la ce vor românii. Am inițiat 94 de proiecte în Parlament și sunt bucuros că multe dintre inițiativele mele au devenit legi. Sper ca și cele propuse și aflate în continuare în dezbatere să fie votate și să facă viața în România mai bună. Românii au nevoie de un venit universal minim de 1500 lei pe lună, de salarii decente sau de testare gratuită pentru COVID-19. Spre deosebire de mulți dintre cei din politică, eu chiar sunt un om de stânga. Știu ce înseamnă să vii dintr-o familie cu posibilități modeste și să te ridici prin forțe proprii, de aceea eu nu vorbesc despre soluții din cărți sau din cine știe ce laboratoare politice.
Totul are un cost, dar nu totul are un preț
Știu că politica înseamnă să faci compromisuri, dar eu am avut mereu principii peste care nu am trecut. În 2018 am considerat că nu putem schimba al doilea guvern după doar un an de guvernare și m-am opus președintelui PSD de atunci Liviu Dragnea, fapt pentru care am fost înlăturat din funcția de ministru. La fel, în 2019, la momentul moțiunii împotriva guvernului Dăncilă, am votat pentru înlăturarea acestuia, considerând că este inacceptabil ca România să fie condusă de o persoană pentru care pălăria de prim-ministru era mult prea mare! Istoria ne-a arătat că ambele decizii au fost corecte. Am plecat de la putere în opoziție pentru că am vrut ca eu să schimb politica, nu ca politica să mă schimbe pe mine. Mereu în politică m-am lăsat ghidat de un principiu: să nu le fie rușine alor mei cu mine. Nu vreau nici ca părinților mei să li se bată obrazul în Focșani despre ce face băiatul lor la București, nici ca prietenii mei din copilărie, aflați acum pe alte meleaguri, să-mi dea mesaje în care să-mi spună că m-am schimbat.
Nu sunt politicianul obișnuit
Mediul universitar m-a fascinat rapid, cred în educație de calitate ca unică șansă pentru dezvoltarea României. Este și motivul pentru care am rămas alături de echipa Universității Politehnice București de peste 10 ani. Dezvolt programe pentru studenți, am strâns o echipă care muncește ca experiența studenției să fie una memorabilă. Zi de zi construiesc programe pentru dezvoltarea si promovarea Universității pentru ca sunt sigur că ingineria reprezintă viitorul, iar tehnologia este cea care ne va marca viitorul. Universitatea este un proiect de suflet, la care nu aș renunța niciodată!
Înțeleg tinerii, cei care s-au născut cu telefonul în mână, cei care învață mai mult și mai multe de pe Youtube și Google decât în sala de clasă, cei care s-au născut în noul Mileniu și care au acum 18-24 ani pentru că am norocul să trăiesc zilnic printre ei. Si eu mi-am petrecut ore în șir încercând sa depășesc un nivel mai greu din Starcraft, sau nopți cu prietenii în rețea jucând Counter Strike. Si eu am stat pe MIRC sau Yahoo Messenger și înțeleg perfect de ce tinerii stau atât de mult pe Youtube, TikTok și Discord. Cred că tinerii muncesc și trăiesc tot mai mult on-line, acolo produc nu doar conținut, ci și bani, acolo creează plus-valoare, acolo dezvoltă și inventează lumea de mâine. Acolo este locul unde trebuie să fie și orice politician care-și dorește să fie relevant.
Am 2 copii, Ivana si Filip, și o familie minunată, pentru care sunt recunoscător. Știu foarte bine care sunt dificultățile unei familii tinere și îmi doresc ca țara în care trăim să susțină mai multe familia, să ofere servicii publice mai bune și oportunități, așa încât peste 20 de ani copiii noștri să ne fie în continuare aproape. Vreau, prin munca mea, să-i fac să aleagă fără ezitare să rămână și să se dezvolte în România.
Iubesc lucrurile simple: pescuitul, șahul, sportul, natura și plimbările alături de copii. Aveți în mine nu doar un politician, ci un prieten și un om pe care vă puteți baza, pentru că pot să mă pun oricând în locul fiecăruia dintre voi.
Nu am parte de multe zile de concediu și niciodată nu cred că am ajuns să mi le iau pe toate, însă peste 90% dintre vacanțe am ales să le petrec în România. Pentru că-mi și place țara noastră. Și pentru că văd că are potențialul de a deveni și mai atractivă. Am încercat de-a lungul timpului să promovez România dezvoltând proiecte în frumoasele locuri pe care această țară le are.
Sunt, ca mulți dintre voi, hotărât, ambițios, muncitor, încăpățânat, nerăbdător, sincer! Toate cu scopul de a face o diferență, de a mișca lucrurile în direcția bună.
Acesta sunt eu, cu bune și cu rele.