Simulările din ultimele săptămâni pentru testele naţionale ne-au făcut iarăşi să discutăm despre învăţământul românesc şi despre actul de educaţie care are loc, zi de zi, atât în şcolile bucureştene, cât şi din celelalte oraşe. Sunt un om care, în calitate de viceprimar al Sectorului 6, mă întâlnesc zilnic cu sute de oameni, iar cu alţi câteva zeci, din alte oraşe ale ţării, iau contact săptămânal. Subiectul educaţiei şi a ce se întâmplă în şcoli apare de fiecare dată în discuţie. Nu este nimic ieşit din comun: este normal ca oamenii să fie interesaţi de educaţia copiilor lor şi şansa cu care aceşti copii pleacă în viaţă. Dacă ar exista un panaceu, o soluţie universală, pe care să o putem aplica şcolilor româneşti pentru ca, începând cu ziua de mâine, părinţii şi profesorii să nu mai ducă grija elevilor şi studenţilor, nu am pregeta niciun efort şi am aplica această soluţie. Din păcate, nu există o astfel de soluţie magică. Există însă soluţii mai mici, care aplicate zi de zi pot face ca actul de învăţământ să fie mai eficient şi mai util pentru elev, mai satisfăcător pentru părinţi şi mai motivant pentru profesor. Una dintre aceste soluţii, aşa cum a reieşit ea din zecile, dacă nu chiar sutele, de discuţii cu profesori, cu părinţi sau bunici, ar fi uniforma în şcoli. Ca şi voi, cei care citiţi acum acest text, prima dată am ridicat din sprâncene şi am zâmbit. Ştiu că, în generaţia mea, opiniile nu erau deloc favorabile unei asemenea idei, că mulţi se gândeau imediat la vremurile de tristă amintire de dinainte de Revoluţie. Uniforma şcolară reprezenta un simbol al unor vremuri pe care le-am depăşit de mult, al unei mentalităţi la care nu mai vrem să ne întoarcem. Dar, dincolo de toate aceste reacţii instinctive pe care eu şi cei mai în vârstă decât mine le-am avut la auzul ideii de a introduce uniforma în şcoli, întrebarea care se pune este dacă introducerea uniformei obligatorii în şcoli este benefică pentru actul de educaţie, dacă ea face bine sau rău performanţei elevilor în şcoli? Aşa că, după ce am auzit ideea o dată şi am ridicat din sprâncene şi am zâmbit, atunci când am auzit ideea a doua oară şi apoi a treia oară şi apoi a patra oară, m-am dus să-mi fac temele. Şi am descoperit o întreagă literatură de specialitate. Cărţi, studii, cercetări, sondaje, toate conţineau informaţii şi argumente pro şi contra acestei idei. Parte din aceste argumente mi-au fost oferite şi în cadrul numeroaselor discuţii pe care le-am avut deja cu cetăţenii din sectorul 6. În general, profesorii sunt cei mai mari susţinători ai ideii. În rândul părinţilor şi bunicilor, opiniile sunt împărţite, deşi tendinţa este una de încurajare. Cu elevii, ca să fiu diplomat, lucrurile nu sunt tocmai uşor de lămurit :). Nu ştiu, în acest moment, dacă introducerea de uniforme obligatorii în şcolile din Sectorul 6 este o idee bună. Ceea ce ştiu este că subiectul este extrem de important pentru elevi, pentru părinţi, pentru bunici şi pentru profesori. Aşa cum sunt sigur că se întâmplă cu fiecare dintre voi, am argumentele mele pro şi contra. Aşa cum v-am spus deja, există numeroase studii care relevă date incredibile: de la o scădere a violenţei în şcoli şi la minimizarea elementelor care pot reprezenta distrageri, până la îmbunătăţirea rezultatelor şcolare, la îmbunătăţirea mediului educaţional şi la dezvoltarea unui comportament pozitiv al elevilor, până la discuţii despre indvidualitatea elevului şi nevoia sa de liberă exprimare, fiecare tabără are motivele de a-şi susţine cu tărie punctul de vedere. Ce contează însă cel mai mult acum şi în perioada care va veni este să avem această conversaţie importantă despre uniformele şcolare obligatorii în şcolile din sectorul 6. Ca viceprimar, îmi asum aşadar sarcina de a fi eu iniţiatorul şi susţinătorul unui asemenea dialog. În săptămânile şi lunile care urmează, atât în mediul online, cât mai ales în cel offline, în şcoli şi în preajma lor, în orice loc în care ne putem face vocea auzită, intenţionez, prin ceea ce pot eu face şi prin ceea ce putem face împreună, să generăm o dezbatere cât mai amplă, care să ne spună ce e de făcut pe mai departe. Împreună cu echipa mea, vă aştept să discutăm în şcoli, la şedinţele cu părinţii, în pieţe, chiar la întâlnirile asociaţiilor de locatari, pe blog şi pe Facebook despre ce credeţi despre propunere. Nu am crezut şi nu cred că politicienii trebuie şi pot lua o decizie fără a asculta şi a cumpăni bine înainte. Cu atât mai mult cred că aceste decizii trebuie extrem de bine cântărite când ele sunt într-un domeniu atât de important precum educaţia. Îmi iau angajamentul ca, în funcţie de rezultatul acestei dezbateri, să susţin în faţa politicienilor punctul de vedere dominant. Aşa vom şti cel mai bine dacă ar fi bine sau nu să introducem uniformele obligatorii în şcolile din sector, pentru că voi, cetăţenii acestui sector, v-aţi pronunţat. Unele dintre argumentele pro şi contra vi le voi prezenta chiar eu, în zilele următoare. Dar speranţa mea este că multe alte voci, de o parte sau de alta, mi se vor alătura. Doar spunând ce credem şi argumentând credinţele noastre, doar participând la conversaţie, putem aveam un impact real asupra parcursului vieţii noastre şi putem transforma ideile care ne animă în ceva concret, ajutându-ne pe noi şi comunitatea în care trăim.
Vă invit la dialog!
facebook.com/gabriel.petrea
gabrielpetrea.ro
#uniformeobligatorii